Dacă Dumnezeu chiar există mi-aș dori să îmi îndeplinească
doar o singură dorință.
Îmi doresc ca oamenii să nu mai fie atât de naivi și chiar
să creadă că viața este un dar.
Am observat în ultimele luni cum om cu om nu se mai înțeleg,
chiar dacă își vorbesc aceiași limbă, doar că folosesc frecvențe diferite.
Poate nu ai știut, dar atunci când emiți un gând și îl verbalizezi tu emiți o
energie în univers, și nu doar în universul tău, ci și în universurile celor
din jur.
Oare nu este de ajuns că ne purtăm
propria luptă de a ne înțelege pe noi înșine? Până la urmă ce este mai
important? Să fim noi în pace cu noi, iar când ești în pace cu tine nu îl mai
poți judeca pe celălalt de lângă tine. Fiecare avem un univers atât de magnific care se cere explorat.
Fă ceea ce simți și nu uita că
tot ceea ce faci are legătură în primul rând cu tine și apoi chiar dacă vrei
sau nu afectezi și viețile celorlalți.
Nu uita că nu ai apărut degeaba.
Ai rolul tău bine definit, doar fii atent/ă la ce îți transmite sufletul!
Poți contribui la liniștea și
pacea ființei tale doar prin a lăsa lumina interioară să se reflecte și în
exterior.
Reviewed by Sabina Laiber
on
martie 04, 2024
Rating:
De ce striga unul la altul oamenii care se cearta? Pentru ca sufletele lor sunt la mare distanta unul de altul. Atunci cand sufletele sunt unite, ca la indragostiti, atunci sunt doar soapte si uneori nu e nevoie nici de cuvinte.
RăspundețiȘtergereUn mic cadou pentru Seherazada, o poveste din tolba mea plina. :)
RăspundețiȘtergereCÂND SE RUPE FILMUL
- Bună ziua străine!
- Bună ziua, frumoasă domniță!
Așa a început totul.
Mergeam pe ulița satului, când ochii mi s-au lipit de o fetișcană care stătea în poartă. Mândră ca o floare, cu ochii ca focul și cu părul ca furtuna, lung cârlionțat și negru. I-am zâmbit și mi-a răspuns în același fel. Apoi mi-a vorbit, iar eu eram deja fermecat, eram pierdut când am intrat să beau o cafea.
Fiecare acțiune are o urmare, o consecință. Uneori lucrurile sunt atât de evidente că nu le mai înregistrezi, le uiți pur și simplu. Dacă te îmbeți dincolo de o anumită limită „ți se rupe filmul” adică nu mai știi nimic din noaptea aceea, nici că te-ai urcat pe masă, nici că ai dansat cu toate femeile din cârciumă, nici că ai căzut în șanț. Dimineața, odată cu o durere de cap infernală începi să iei contactul cu realitatea, dar noaptea s-a șters. De fapt, totul e simplu: un pahar s-a dus după alt pahar și tot așa.
Acesta este exemplul extrem, deși în viață evenimente sunt nenumărate. Inspiri - expiri, urci - cobori, ți-e foame - mănânci, ești obosit - te culci. Te urci în mașină și vii acasă, oprești la stopuri, dai prioritate, te comporți normal. Dacă te întreabă cineva peste o zi sau două cum a fost drumul, n-ai putea să-i povestești, s-a șters.
Mie mi s-a „rupt filmul” în acea dimineață de vară când am văzut frumusețea aceea de fată.
Apoi, când m-am trezit, eram în fundul curții cu un ciocan în mână. M-am uitat în jur și mi-am dat seama că eu construiesc o casă, sunt căsătorit de 20 de ani și am 5 copii.
M-am hotărât să nu mai beau cafea.
Poate un ness… la vecina.