de vorbă cu natura...



Întotdeauna am observat ce minuni face să te plimbi în natură... departe de zgomotul maşinilor, departe de gândurile şi vorbele fără de înţeles concret al oamenilor, departe de ceea ce se numeşte civilizaţie... departe de ceea ce te face să uiţi că ai un spirit liber şi plin de naturaleţe.
Au început mulţi dintre noi să se comporte asemenea unor maşini programate, chiar şi eu de multe ori simt cum mă ia valul tehnologic şi mă poartă în marea ignoranţă.
Evoluăm tehnologic, evoluăm ca specie, se creează confortul, dar în acelaşi timp se creează îndepărtarea de sinele care te face de altfel unic. Câţi dintre noi mai sunt unici? Câţi dintre noi mai avem propria gândire? Ce mare e turma! Trăim la nivel mare, deja, o criză economică. Am fost manipulaţi odată cu trecerea la "democraţie". Ai acces la tot, dar în acelaşi timp îţi făureşti singur închisoarea.
Chiar azi discutam cu nişte prieteni pe tema soluţionării problemelor existenţiale. Ce e de făcut? Pentru a şti ce este de făcut întâi trebuie să ştim cum s-a pornit. Trăiam acum 20-21 de ani într-o ţară în care pâinea se dădea cu porţia, aveai totul cu porţia... aveam din fiecare câte ceva. Poate şi atunci eram o turmă, dar nu era atât de mare discrepanţa: unii au prea mult şi alţii deloc.
Mă gândesc, acum, de ce nu gândeşte nimeni să facă, cumva, atunci când ajunge într-un post de conducere să fie armonie. Nu se mai doreşte asta. Au început să apară tot felul de documentare cum suntem otrăviţi atât spiritual, cât şi fizic. Câţi se uită la ele? Şi dacă se uită ce fac pentru a schimba? Dar, de ce, să fac eu asta? Să facă alţii! - cam asta se spune. Dăm vina unii pe altii spunând că aşa a fost să fie, oricum vinovat e mereu altul.
Să fim oare doar un proces de transformare din umanoizi în umanoizi fără suflet? Informaţiile SF ne-au descris de ceva timp ceea ce deja se întâmplă. Unii le-au considerat doar sf-uri, acum sunt pure realităţi.
Mă plimb de câte ori am ocazia prin natură... şi fac asta pentru că îmi dau seama că numai aşa îmi pot reîncărca sufletul cu armonie. O poţi face şi tu, dar ştiu că ai uitat. E normal să uiţi, ai tot ceea ce îţi trebuie la îndemână să fii un alt şurub a maşinării EVOLUŢIE!!!
de vorbă cu natura... de vorbă cu natura... Reviewed by Sabina Laiber on ianuarie 23, 2011 Rating: 5

Un comentariu:


Spune, te rog! :P

Dacă Dumnezeu ar exista...

                 Dacă Dumnezeu chiar există mi-aș dori să îmi îndeplinească doar o singură dorință.                Îmi doresc ca oamenii s...

Un produs Blogger.