Realizări anunţate

Şi ieri, ca şi azi, a apărut soarele pe cer. Îmi aduc aminte de ieri şi mă gândesc că azi sunt ceea ce ieri nu eram. În fiecare zi mă îmbogăţesc şi realizez acest fapt şi mă face să zâmbesc.
Mergând pe stradă... am observat agitaţia gândurilor oamenilor ce treceau pe lângă mine. Graba, ochii ce priveau doar înspre direcţia locului propus de destinaţie, agitaţia corpurilor, lumini, imagini, clădiri, mobile etc. ... un univers în care trăiesc şi cu toate acestea îmi dau seama că am universul meu.
Mă aşez la o masă şi în faţa mea stă o tipă care-mi spune ce grea e viaţa în România. Nu este prima care-mi spune că îşi doreşte să plece în străinătate. Acolo, crezând că, este totul altfel. Da! Nu neg, dar nici nu sunt de acord. Este bine, numai atunci, când tu te simţi bine cu tine. Acum, depinde de sistemul tău de valori. Ce îţi doreşti de la viaţa asta? Vrei bani? Vrei lux? Vrei recunoaşterea cunoştiinţelor tale? Vrei familie? Vrei faimă? Vrei şi iar vrei? Mereu cerem. Şi când nu ni se dă ceea ce credem că avem nevoie ne supărăm şi plecăm spre alte ţinuturi. Amuzant! Nu spun că nici eu nu am gândit aşa. Am căutat şi eu în altă parte norocul. Ce am găsit? M-am regăsit tot pe mine cu ceea ce eram. Acum sunt în România. Şi cu toate că e criză şi toate par a merge rău, culmea, sunt: fericită! Vai! Unii spun că sunt cu, capul în nori. So what? Da. Sunt în nori. Sunt cu ochii la cer şi cu picioarele pe pământ. Sunt aici. Sunt acum. Şi, clar, nu întâmplător. Vorbe, vorbe... Da.
Tipa din faţa mea vorbeşte şi iar vorbeşte. O las să vorbească. O las să gândească cum vrea ea. O ascult. Îmi dau seama, din ceea ce spune, că îşi doreşte să îşi poată face meseria aici şi să fie aici bine plătită. Foarte corect. Dar, oare, chiar îşi doreşte să muncească? Nu ştiu. Alegerea îi aparţine ei... ce să facă cu viaţa sa. Îi doresc succes în drumul său!
Nu durează mult timp şi apare un tip. La aceeaşi masă tipa de mai devreme şi bărbatul. Încep discutii despre una - alta. Ea bea o bere, el bea ceva non alcool. S-au inversat rolurile. Femeile beau acum alcool şi bărbaţii beau băutura fără alcool... la masa asta rotundă. În faţa terasei este o biserică. Unii se închină, alţii se fac că se închină, şi alţii trec pur şi simplu pe lângă. Un cerşător cere insistent domnului să-l ajute. Da. Se cere ajutorul. A devenit o rugă zilnică: "Vreau! Dă-mi! Ajută-mă!" :) Nu ştiu cum se face, dar tot mai mulţi oameni nu mai au încredere în ei: că POT. Toţi putem, ideea e să şi vrem. Eu vreau şi am! Când vrei ceva cu toată fiinţa ta este imposbil să nu primeşti. Plăteşti un preţ, aşa ăa mare grijă ce îţi doreşti. Oricum ar fi lectiile tot le înveţi. Mai devreme, mai târziu, toate la timpul său. Cerul a început să se lumineze, păsările să cânte, motanul e la fereastră atent, "maşinile" pornesc pe drum/drumuri.
O zi minunată! Minuni sunt la tot pasul. Mulţumesc!