Copil la maturitate...



Închid ochii şi mă întorc în acel moment... Buturuga... Tu şi eu faţă în faţă... Te privesc şi mă privesc în ochii tăi... Poiana e a noastră... verde peste tot... păsări ce cântă... mâini ce se ating... buze ce se întâlnesc... Vreau să spun ceva, dar mă opresc... doar observ şi mă las în prezent...
Ştiai că, alături de tine, sunt recunoscătoare că trăiesc? Mă înroşesc atât de uşor, mă intimidez, sunt fascinată de cum reacţionez. Îţi mulţumesc!
Copil la maturitate... Copil la maturitate... Reviewed by Sabina Laiber on mai 17, 2010 Rating: 5

Niciun comentariu:


Spune, te rog! :P

Naivitatea ființei umane

       Am construit de ani de zile o imagine a mea de om dur și fără sentimente... nu mă mai las deloc înduplecată de vorbe goale și nici nu...

Un produs Blogger.