Închid ochii şi mă întorc în acel moment... Buturuga... Tu şi eu faţă în faţă... Te privesc şi mă privesc în ochii tăi... Poiana e a noastră... verde peste tot... păsări ce cântă... mâini ce se ating... buze ce se întâlnesc... Vreau să spun ceva, dar mă opresc... doar observ şi mă las în prezent...
Ştiai că, alături de tine, sunt recunoscătoare că trăiesc? Mă înroşesc atât de uşor, mă intimidez, sunt fascinată de cum reacţionez. Îţi mulţumesc!
Copil la maturitate...
Reviewed by Sabina Laiber
on
mai 17, 2010
Rating:
Niciun comentariu:
Spune, te rog! :P