În fine...

Cerul plin de nori
Soarele de-abia se vede
Gândul mă poartă spre lumea mea perfectă...
Pescăruşii zboara deasupra-mi
Prietenul îmi caută privirea...
Sunt pierdută în gândurile mele.

Decid să plec. Aştept să aud telefonul să sune. Cobor. Mă urc în maşină. Nici nu mă mai uit la geam, unde el mă priveşte.
Ajung şi încep deja să îmi doresc să plec.

Doar un timp... voi sta aici, apoi din nou voi lua decizia să plec.
Încă nu am găsit locul acela. Acel loc în care să nu îmi mai doresc să-l părăsesc.


Sunt o străina încă... o turistă!
În fine... În fine... Reviewed by Sabina Laiber on martie 26, 2010 Rating: 5

Niciun comentariu:


Spune, te rog! :P

Despre sinceritate și prietenie

Și tu ca și mine ai prieteni, dar știi prea bine că nu mereu te simți înțeles și apreciat de aceștia... text preluat din ”Oceanografie” -...

Un produs Blogger.