întuneric pe cărare...


Pleosc, pleosc, trosc... Cerul înstelat se vede printre crengile copacilor...
Tăcem... Nu avem cuvinte în aşa o linişte... Stăm cocotaţi la nici 1 m distanţă de pârâiaş pe rădăcina unui copac...
Fumăm ţigara. Eu prima jumate şi el pe a doua. Aş avea multe să-i spun şi poate şi el are, dar nu... urmărim în apă cum luminile avioanelor se reflectă...
Timpul s-a oprit!
întuneric pe cărare... întuneric pe cărare... Reviewed by Sabina Laiber on ianuarie 09, 2010 Rating: 5

Niciun comentariu:


Spune, te rog! :P

Despre sinceritate și prietenie

Și tu ca și mine ai prieteni, dar știi prea bine că nu mereu te simți înțeles și apreciat de aceștia... text preluat din ”Oceanografie” -...

Un produs Blogger.