întuneric pe cărare...


Pleosc, pleosc, trosc... Cerul înstelat se vede printre crengile copacilor...
Tăcem... Nu avem cuvinte în aşa o linişte... Stăm cocotaţi la nici 1 m distanţă de pârâiaş pe rădăcina unui copac...
Fumăm ţigara. Eu prima jumate şi el pe a doua. Aş avea multe să-i spun şi poate şi el are, dar nu... urmărim în apă cum luminile avioanelor se reflectă...
Timpul s-a oprit!
întuneric pe cărare... întuneric pe cărare... Reviewed by Sabina Laiber on ianuarie 09, 2010 Rating: 5

Niciun comentariu:


Spune, te rog! :P

Naivitatea ființei umane

       Am construit de ani de zile o imagine a mea de om dur și fără sentimente... nu mă mai las deloc înduplecată de vorbe goale și nici nu...

Un produs Blogger.