...sunt momente

...sunt momente în care ne pierdem controlul ...
momente de care ne este teamă şi pe care nu le simţim prea confortabil...
dezechilibru pierdut...
avem în noi o putere nebănuită la care sperăm, că, cică, speranţa moare ultima....
privim în faţă, în spate nici nu ne mai vine...
şi vedem doar ce vrem noi...
chiar, uneori, întrebându-ne dacă nu avem probleme cu vederea.
O lume în care trăim, o lume în care dăm din coate. ..
să ne facem loc printre oameni, dar oameni suntem şi noi ...
şi fugim...
şi alergăm...
şi depistăm la un moment dat că totul e o păcăleală a minţii...
că ceea ce ne face cu adevărat fericiţi nu există...
pentru că fericirea nu există, e doar o închipuire a visătorilor.
Ce rămâne?
O amintire a ceea ce a fost şi o speranţă a ceea ce visăm să fim...